Pătura artificială este o placă sau un produs turnat din lemn sau alte plante ne-lemn, care este separat în diferite materiale unice printr-o anumită prelucrare mecanică, cu sau fără aplicarea adezivului și a altor aditivi. Acesta include, în principal, trei tipuri de produse, cum ar fi placajul, talpa (moale) și fibră de sticlă. Există sute de produse de extindere și produse de prelucrare profundă. Nașterea lemnului artificic, marcând începutul modernizării prelucrării lemnului. În plus, boabele artificiale pot îmbunătăți gradul de utilizare a lemnului, iar un metru cub de lemn de arțar poate înlocui 3 până la 5 metri cubi de busteni.
La începutul primului secol î.Hr., romanii erau familiarizați cu principiul fabricării furnirului și a fabricării placajului.
În 1812 francezul a inventat mașina de debitat cu furnir.
În 1834, Franța a eliberat un brevet pentru planificator.
După 1844, mașina de tăiat rotativă îmbunătățită a fost utilizată oficial în producția industrială. De atunci, mașina de tăiere rotativă a fost îmbunătățită continuu, ceea ce a favorizat dezvoltarea industriei placajului. La mijlocul secolului al XIX-lea, Germania a înființat prima fabrică de placaj.
În 1887, Germania a folosit rumeguș și clei de sânge pentru a face plăci, care a fost începutul plăcilor aglomerate.
În 1889, Germania a obținut primul brevet pentru utilizarea de așchii de lemn pentru a face plăci aglomerate. Apariția adezivilor din rășină sintetică la începutul secolului XX a pregătit condițiile pentru producția industrială de PAL.
În 1898, Regatul Unit a realizat pentru prima dată fibre semi-tari pe o mașină de hârtie rotativă.
În 1914, Statele Unite au produs plăci izolatoare din pulpă de pământ și au construit fabrici de fibre izolate.
În 1916, procesul de formare uscată a apărut pentru prima dată în Austria.
În 1924, Statele Unite au creat tehnologia de separare a fibrelor de la Massonna (sablare). În 1928, a reușit să producă fibre tari de înaltă calitate.
În 1931, Suedia a inventat Legea Aspend și în anul următor a stabilit prima fabrică din fibră de hârtie tare produsă în acest fel în Suedia. Până în prezent, industria prelucrătoare de plăci a devenit o categorie industrială independentă din industria hârtiei.
În 1935, Franța a folosit deșeurile de furnir pentru a face șlefuituri lungi. În procesul de pavaj, straturile de tuns au fost intersectate vertical pentru a forma o placă. Este liderul tehnologiei de orientare în PAL. În 1937, Elveția a propus procesul de fabricare a structurii de ras cu trei straturi.
Prima fabrică de plăci aglomerate complet echipată a fost înființată în Germania în 1941, ceea ce a permis industriei plăcilor din plăci aglomerate să-și finalizeze faza de pregătire tehnică.
În 1943, Statele Unite au reușit să producă procese de fabricare uscate și semi-uscate. La începutul anilor '50, au fost înființate fabrici în Statele Unite, Republica Federală Germania, Cehoslovacia și Austria pentru a produce placi aglomerate utilizând cele două metode de mai sus.
La sfârșitul anilor 1940, cercetările britanice și germane privind producția continuă a plăcilor aglomerate pentru metoda Badreif și metoda Ocal și seturile complete corespunzătoare de echipamente de producție continue, producția de plăci aglomerate în sistemul industrial.
La începutul anilor 1960, placa de fibre de densitate medie a fost realizată pe baza procesului uscat. În 1966, prima plantă de fibre de densitate medie a fost construită în Statele Unite.
